Nervi de Plumb în Noapte
Nervi de Plumb în Noapte - Poezie Industrială
Language: ro
Lyrics
E toamnă, e foşnet, e somn... Copacii, pe stradă, oftează; E tuse, e plâns, e gol... Şi-i frig, şi burează. Amanţii, mai bolnavi, mai tristi, Pe drumuri fac gesturi ciudate – Iar frunzele, de-atâta somn, Cad grele, uitate. E gol, e frig, e noapte mare! Un plâns tăcut în fiecare! Nervi de toamnă, nervi de plumb, Se prăbuşeşte tot... sub pământ! Stau singur în casă, şi ascult... Şi parcă-mi e teamă, şi-mi vine să plâng – Aud toamna cum trece, cum moare, În sufletul meu strâmb. E gol, e frig, e noapte mare! Un plâns tăcut în fiecare! Nervi de toamnă, nervi de plumb!